La finalul lunii august, când cotele Dunării la intrarea în ţară înregistrau un debit de 1.600 de mc/s, de două ori şi jumătate sub media normală de 3.900 mc/s, trei utilaje acţionau în zona Cernavodă. În plus, era prevăzută construcţia unui dig de piatră de 150 de metri lungime.
Operaţiunile erau contra cronometru pentru a asigura apa necesară răcirii reactoarelor centralei nucleare de la Cernavodă. Repornirea nu era luată în calcul, la un debit al fluviului mai mic de 2.000 de mc/ s.
Pentru că era declarată stare de alertă iar situaţia era una extrem de serioasă, fusese întrunit Comitetul Naţional pentru Situaţii de Urgenţă, în vederea adoptării unor decizii.
Două săptămâni mai târziu, la jumătatea lunii septembrie, cotele Dunării nu au crescut şi au atins pragul nedorit de 1.250 mc/s. Lucrările hidrotehnice, în schimb, nu doar că nu au fost intensificate, ci au fost reduse cu aproape două treimi, fără a fi fost încheiate toate etapele.
